copilul din mine :)

sunt momente in care sentimentul de regret si melancolie pentru paradisul pierdut te coplesesc.Ce poti sa faci atunci?Nimic.Decat sa speri ca nu ai fost ultima generatie care a jucat "Ratele si Vanatorii" sau ca nu ai fost ultima genratie care striga cat de tare putea in recreatiile din generala "Tara , Tara vrem ostasi!!".E trist cand te gandesti ca ceea ce noi numeam copilarie a fost inlocuit de " masini " ... Noi am fost ultimii care au incercat dulceata de trandafiri si asteptam cu inima cat un purice ascunsi prin cele mai intunecate ascunzatori ... ultimii care ne bateam cu pietre in mijlocul strazii , ultimii care se concentrau la Scrabble si care se ofticau la punctaje sub 100 ... ultimii care bateau padurile si luncile din spatele casei bunicilor si care fugeam cat ma tineau picioarele cand mama striga " Corina , treci la masa!! " ... ultimii care am jucat stronu` pana se lasa seara si care am invatat culorile din " Alergatea " ... sau ultimii care erau fugariti desculti prin gradinile vecinilor cand spargeam vreun geam aruncand pietre cu prastia ... eram fani Son Goku , la orele 14 ale dupa`amiezii nu mai era nimeni p`afara .. era imposibil sa ne dezlipesti din fata televizorului ... un vis , un vis frumos ce pentru noi a fost realitate candva ... Timpu`i cinic.